CLASELE I-VIII

Generalităţi

          Curriculum Waldorf este esenţial holistic, cuprinzând întreaga perioadă a educaţiei instituţionalizate, între 3 şi 18 ani. Pune accent pe îmbinarea artelor, meşteşugurilor cu ştiinţele abordate artistic. Se adresează multiplelor inteligenţe, incluzând sferele emoţională şi kinestezică, alături de capacităţile intelectuale, a gândirii logico-analitice, concentrându-se pe dezvoltarea creativităţii, a imaginaţiei, a gândirii flexibile. Acest plan de învăţământ este bazat pe o profundă înţelegere a naturii umane şi a modului în care copiii învaţă la diferite etape de vârstă - factori care au rămas constanţi în ciuda rapidelor schimbări din jurul nostru. Considerăm că ideile ce stau la baza educaţiei Waldorf sunt nu numai actuale, ci vitale pentru omul secolului 21, în care abordarea creativ-artistică a tuturor sferelor de activitate umană poate contribui mult la stoparea degradării morale şi chiar ecologice de care omenirea se vede ameninţată în prezent.

          O importantă descoperire a genialului iniţiator al şcolii Waldorf, Rudolf Steiner este că dezvoltarea fiinţei umane cunoaşte ritmuri de 7 ani, în care forţele sufleteşti: voinţa, afectivitatea şi gândirea acţionează în mod diferenţiat, potenţându-se reciproc.
         Dacă până în jur de 7 ani, copilul se manifestă preponderent în voinţă, după impulsuri afective primare, cu o gândire nediferenţiată, în următorii 7 ani, viaţa de simţire este intens activă, voinţa este mai coerent folosită şi direcţionată, gândirea începe să capete structură, pentru ca în etapa următoare, 14-21 de ani, gândirea să fie tot mai nuanţată, mai personală, colorată de o viaţă de simţire bogată, voinţa căpătând un conţinut social tot mai larg. Cuvintele cheie cu care pedagogia steineriana caracterizează etapa 7-14 ani sunt a emoţiona, a observa, a face, a înţelege. În acest sens, cele trei etape de dezvoltare pot fi puse sub următoarele mottouri: 

  • Lumea este bună (0-7 ani)
  • Lumea este frumoasă (7-14 ani)
  • Lumea este reală (14-21 ani).


       Curriculum Waldorf românesc, supunându-se legislaţiei în vigoare, a preluat aşa-numitul trunchi de bază al curriculum-ului naţional, cu obiecte, conţinuturi şi număr de ore impuse, la care a adăugat materiile şi orele opţionale specifice alternativei. Acest lucru permite intrarea şi ieşirea elevilor dintr-un sistem în altul, dar afectează întrucâtva procesul educaţional liber, centrat pe nevoile personale ale copilului.
    În clasele primare şi gimnaziale copiii sunt inspiraţi în activităţile lor de propriile sentimente şi de frumuseţea lumii înconjurătoare. Ei reacţionează cu pozitivitate la acele conţinuturi care pot fi prelucrate artistic, încălzite prin tratarea lor artistică: prin desen şi pictură, muzică, pantomimă şi teatru.
    Demersul pedagogic porneşte de la a emoţiona, a observa cu atenţie ceea ce ai de făcut, apoi se trece la efectuarea sarcinii, pentru ca în final să se ajungă la înţelegerea a ceea ce s-a lucrat.

    Imaginaţia joacă un rol important la această vârstă, ajutând copilul să dezvolte o experienţă interioară proprie faţă de subiectul tratat, potenţând cunoaşterea prin implicarea afectivă. 
    Abilităţile practice, emoţionale, sociale sunt cultivate în aceeaşi măsură cu cele intelectual-academice.

    Este perioada din viaţă în care se dezvoltă cu preponderenţă sfera afectivă, se pun bazele inteligenţei emoţionale a adultului.   

 Organizarea timpului

       Se ţine cont, pe cât posibil, de funcţionarea ritmică a fiinţei umane, care-şi desfăşoară viaţa între starea de veghe şi cea de somn, între învăţare şi uitare, între activitatea cognitivă şi cea voliţională.
   
Ritmurile zilei şi ale săptămânii: programul începe cu ora de bază, 110 min, urmată de 2-4 ore cu ritm săptămânal (limbi străine, muzică, educaţie fizică, lucru manual, pictură/modelaj/sculptură)
   
Ritmul anului: la ora de bază se abordează o singură materie timp de 3-5 săptămâni: aşa-numitele epoci sau module (româna, matematica, ştiinţe naturale, geografia, istoria, fizica, chimia), pentru ca aprofundarea conţinuturilor să fie posibilă. O epocă de română, de exemplu, este urmată de una de matematică, de o alta de geografie, pentru ca după 6-10 săptămâni se fie reluată. Se evită astfel dispersarea forţelor de învăţare pe mai multe obiecte în acelaşi timp şi se dinamizează procesul de învăţare-uitare-amintire, valorificâdu-se totodată noile abilităţi şi cunoştinţe de la celelate materii abordate între timp, dând astfel mai multă eficienţă şi coerenţă lucrului.

Profesorul clasei   

        În mod ideal într-o şcoală Waldorf/Rudolf Steiner, orele de bază, organizate pe epoci/module sunt susţinute de o singură persoană: învăţătorul-diriginte sau profesorul de clasă, care este răspunzător de realizarea acestei coerenţe, de cunoaşterea profundă a fiecărui elev pe care-l are sub privire timp de 6-8 ani (clasele primare şi gimnaziale), în fiecare zi, ajutând astfel la formarea unei personalităţi armonioase. Este un deziderat pentru care merită să luptăm a fi realizat prin schimbarea legislaţiei româneşti, mai ales în condiţiile în care familiile se dezintegrează rapid, nu mai acordă suficient timp educaţiei copilului, iar acesta are nevoie tot mai mare de un centru al lumii lui interioare.  
        Înlocuirea profesorului clasei, cu profesori de specialitate, din clasa a V-a, în România, face ca aceştia să depună o muncă de colegiu mult mai intensă, pentru a păstra această coerenţă în procesul de educare-instruire. Totodată cere acestora tratarea interdisciplinară atent construită şi o pregătire de lungă durată în tratarea artistică a conţinuturilor ştiinţifice cu care sunt „înarmaţi” din facultate. 

Manualele
        Sunt folosite ca resursă de informare, cât mai târziu posibil, atât timp cât în manuale conţinuturile sunt tratate prea abstract-ştiinţific, fără nicio legătură cu realitatea sufletească a copilului care are nevoie de a înţelege viaţa în toată frumuseţea şi complexitatea ei. Elevii îşi scriu propriile manuale, din experienţele de la ore, dar şi din documentare proprie. Ei sunt învăţati cum să caute surse de informare corectă, cum să selecţioneze ceea ce au nevoie, cum să verifice autenticitatea unei surse.  

Evaluarea ia diferite forme: 

 

 

  •   observarea atentă şi discutarea cu întreaga clasă a lucrărilor efectuate, dându-se diferite criterii de evaluare

  •  auto-evaluarea lucrului personal, oral sau în scris aprecierile orale sau scrise ale profesorului, la o lucrare efectuată în clasă sau acasă, a caietului de epocă/manualului personal realizat

  •  aprecieri scrise, la sfârştul semestrului sau/şi al anului şcolar, cuprinzând atât realizările cognitive cât şi cele sociale.

  • prezentarea periodică a unor aspecte din ore, a unor referate/eseuri/ realizări manufacturiere sau artistice în faţa părinţilor şi a colegilor mai mari (expoziţii, serbări lunare)

  •   punctaje sau note, teste sau examene naţionale, impuse de legislaţia în vigoare (pentru a căror înlăturare în viitor, merită să luptăm)

     

    Activităţi specifice

     

  •   2 limbi străine începând din clasa întâi, cu abordarea lor orală prin recitare, ritm, cântec, teatru, dialog, introducând scrisul şi cititul în clasa a III-a sau a IV-a, odată cu conştientizarea regulilor de gramatică.

  • Block-flote din primul an atât pentru bucuria cântului cât şi pentru reglarea respiraţiei, mobilitatea degetelor, bază pentru o gândire flexibilă mai târziu.

  • Lucrul cu andrelele, cu croşeta, cu lâna, cu ceara de modelaj, lemnul, lutul.

  •  Lucrul în grădină, pe câmp, în ateliere meşteşugăreşti.

  •   Pictura ud pe ud, cu culori de apă, pornind de la culoare şi nu de la formă, bază pentru o viaţă afectivă mai bogată.

  •   Desenul formelor, geometria cu mâna liberă (în clasa a Va), cultivând simţul frumosului, al echilibrului, al unei structuri dinamice interioare.

  •   Începerea activităţilor cu o parte mai lungă sau mai scurtă de recitare, cânt sau mişcare ritmică.

  • Folosirea unui material de povestit, cu scopul de îndrumare morală, de cunoaştere a lumii în imagini vii.